am fi putut trăi o viață liniștită în Valel, dar
dacă nu se poate, ne vom găsi liniștea în alt
oraș. O îmbrățișez pe Gaia cu putere și o sărut.
Te iubesc, micuțo.
-
Și eu te iubesc, Mike! Din tot sufletul și cu toată
ființa mea. Când... plecăm?
-
Din câte știu, avem tren deseară. Numai bine,
avem timp de împachetat. Sau vrei să mergem
cu autobuzul?
-
Nu... vreau să mergem cu trenul. Eu... nu am
foarte multe lucruri... tot ce am e în valizele
care le-am luat de la mine de acasă.
-
Nici eu nu prea am multe lucruri doar câteva
haine și câteva obiecte. Atunci vom împacheta
rapid și ne vom opri prin oraș înainte să plecăm,
ce spui?
-
Perfect! Așa facem! Sunt atât de fericită că
plecăm de aici! Mulțumesc, Mike! Mulțumesc!
La naiba cu frigul ăsta! Ninsoarea nu se mai oprește
și nici Ameri nu dă semne că-și revine. Tremur de frig,
dar n-am ce face. Ameri trebuie să fie bine. Gândurile
îmi sunt întrerupte în clipa în care îi văd pe cei doi