muritori părăsind casa cu bagaje după ei. Nu trebuie să
plece! La naiba! Ameri nu va fi de acord cu asta. O
privesc și-mi dau seama că mai avem de stat o perioadă
pe aici până își revine. Încearcă să-ți revii mai repede,
Ameri. E prea frig iar muritorii au plecat.
Gara este ticsită cu oameni care mai de care
înfofoliți din cauza gerului de afară. Pe panoul imens,
care licăre, unde plăcuțele cu numere și litere se rotesc
frenetic, apar tot mai multe întârzieri. Probabil nu s-a mai
oprit ninsoarea, nici măcar cât am fost noi în Valhala. Mă
uit cu atenție încercând să găsesc trenul care ne
interesează pe noi, cel care să ne ducă spre Saori. Oftez
dezamăgită văzând că are o întârziere de jumătate de oră.
Cu toate că gara din Valel nu este foarte mare, e destul de
spațioasă, prin ea trecând zilnic sute de călători. Trag
unul dintre geamantane mai aproape și mă așez pe el
privind cu tristețe panoul.
Din cauza viscolului, trenul întârzie și suntem
nevoiți să așteptăm. Gaia pare tristă. Poate faptul că
suntem reținuți aici îi dă acestă stare. Mă aplec asupra ei
și o sărut.
-
Ce este, iubire? S-a întâmplat ceva?