Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 357

suntem în siguranță nici aici în Valel... ceva... ceva ne urmărește. Oftez și mă uit la Gaia cum mă privește. Parcă toată speranța ei de a scăpa de acest coșmar se află în decizia mea. Nu o pot refuza. Până în prezent, am luat numai decizii proaste, poate e mai bine așa. - Bine. Dacă așa vrei, mergem în Saori. Sper să fie cu noroc. - Chiar? Chiar ne mutăm? Simt cum inima îmi bate cu putere în piept și stomacul mi se strânge. Îl iau în brațe pe Mike și îl strâng cu putere. Îți mulțumesc Mike! Îți mulțumesc din suflet pentru ceea ce faci pentru mine. - Cu drag, micuțo. Atâta timp cât ești lângă mine, ne putem muta oriunde. Nu mă interesează locul. - Sigur... e în regulă că ne întoarcem în Saori? Nu vreau să te apese pe suflet, că ne întoarcem acolo. Nu vreau să fii trist. Nu din cauza mea. - După cum am zis, locul nu mă interesează. Fie că e Saori sau alt oraș, ești lângă mine și asta contează cel mai mult. Eu mi-am făcut vise că