momente. Nu ți-aș putea face rău nici când ești
vulnerabilă. Cu toate astea... mulțumesc! Cu o
ultimă străduință reușește să mă vindece,
luându-mi toată durerea. Îi cedez jacheta de pe
mine cu care o acopăr și o iau în brațe,
așteptând să-și revină. E așa frig!!!
După câteva ore de somn, mă trezesc brusc din
cauza vuietului vântului care se aude afară. Gaia încă
doarme! Mă ridic încet și deschid ușa, lăsând aerul rece și
un val de ninsoare să-mi cuprindă trupul. NINGE! Nu pot
să cred. Iau rapid geaca pe mine și ies din casă. E...
Valel! Mă frec la ochi confuz și ating zăpada așternută pe
alee. E reală! Mă bucur că Valhala a dispărut, dar... oare
pentru cât timp? Intru din nou în casă și o trezesc pe
Gaia.
-
Neața, iubire. Trezește-te! Trebuie să vezi ceva.
-
Mmm... mai lasă-mă să dorm.
-
Nu poți dormi, acum, când totul... Ahh. Hai că
trebuie să vezi. O să te bucuri. Îi spun în timp ce
o sărut de câteva ori pe obraz și pe gât.
-
Mike... termină! Mă gâdili! Hihihi... Nu am de
ce să mă bucur în Valhala... nu mă mișc de aici!