Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 352

înghețat. E inevitabil. Închid ochii și-mi aștept soarta. - AMERI!!! Strig cu putere când o văd cum începe să cadă, trupul ei parcă așteptând să îmbrățișeze pământul. Cu teama în suflet că nu voi ajunge la timp, reușesc să o prind, dar din cauza impactului puternic, o durere îngrozitoare îmi străbate brațul drept. AHH!!! La naiba. O așez pe Ameri, cu grijă, la baza unui copac. E epuizată. Ahh... brațul meu! Mă doare îngrozitor. Așa faci mereu. Mereu greșești din cauza încăpățânării tale. - Zada...kiel... Încerc din răsputeri să rămân conștientă privindu-l pe Zadakiel care stă lângă mine și se ține de braț, scrâșnind din dinți. E rănit!!! Întind mâna, care-mi tremură puternic, îi apuc brațul rănit cu putere și îmi concentrez ultimul strop de forță și energie asupra rănii. Aaaa!!! Urlu în timp ce ochii mi se închid greoi iar eu alunec în întuneric. - NU!!! Trezește-te! Off... Ameri. Dacă ai știi cât poți să mă enervezi și să mă superi în astfel de