O mantie întunecată face ca totul din jurul meu să
devină greu de descifrat. Cad în genunchi simțindu-mă
epuizat, sprijinindu-mă cu mâinile de podeaua rece și o
strig pe Isa.
Ești aici? Nu te lua de Gaia! Las-o în pace.
Stăpâne!!! Ești bine? Mă reped la e în timp ce îl
văd că se prăbușește la podea. Îi ating cu grijă umerii și
îl privesc... nu mai e! Ochii aceia...
Ahh. Ce? Privirea începe să mi se limpezească,
fiindu-mi mai ușor să mă ridic și să mă reped la canapea,
așezându-mă cu grijă. Să nu te atingi de Gaia, Isa. Să nu
încerci...
Nu am să-i fac niciun rău. Am să o protejez. Spunemi doar ce trebuie să fac. Chiar dacă acum muritorul îmi
stă în față, nu mi-aș dori să-l supăr cu ceva pe Marele
Sith... trebuie să am grijă să nu îl supăr.
Ce? Nu-mi vine să cred ce aud. Ce s-a întâmplat? În
urmă cu câteva minute nu era de acord cu asta... sau
încerca doar să mă enerveze? Ahh, Sith! Gândul îmi
zboară la cele petrecute mai devreme. Bine! Asta e
misiunea ta.