Nimic... mă plictisești. Știi... și tu erai mai altfel
când îmi ziceai că mă iubești... acum... nici nu mai
contează... încă tânjesc după senzațiile pe care le simte
mucoasa aia... Sărută-mă!
Mă bucur că am devenit plictisitor, măcar așa nu te
mai atrag. Oprește-te! Nu mă face să te lovesc. Strig la ea
în timp ce o îndepărtez de mine.
Bine atunci! Pleacă! Oricum... nu mai am pe
nimeni acum... Mă întristez, iritată din cauza gestului lui
Mike.
Nu mă înțelege greșit. Încerc să-mi apăr iubirea față
de Gaia. Putem fi prieteni, dar... doar atât.
Ai să-i spui de mine?
Oricum știe. I-am spus în urmă cu ceva timp despre
tine. Nu ar mai fi ciudat să mă vadă prin casă vorbind de
unul singur, defapt... cu tine.
Ah... am înțeles... atunci... te las să te întorci. Îl
privesc pentru câteva clipe și mă îndepărtez, pierzândumă în întuneric.
Ca de obicei, dispariția Isei din vis mă face să mă
trezesc. Deschid ochii și o văd pe Gaia lângă mine, stând
și urmărindu-mă cu privirea.