-
Neața. Ce e? S-a întâmplat ceva? Nu ai dormit?
-
Ba da... dar... te-am auzit vorbind. Ai vorbit
destul de mult să știi. E Isa, nu-i așa? Mă
întristez gândindu-mă la cuvintele pe care le
mormăia Mike.
-
Da. E Isa. Am visat-o, dar cred că a fost mai
mult decât un vis. Off, nu te întrista. De ce te
întristezi? Nu am nicio treabă cu Isa.
-
Știu, dar... ți-a făcut ceva... te-am auzit spunând
”Oprește-te” și ” La tine am găsit consolare și o
altă formă de iubire”, ai mai spus și altele...
Strâng cearșaful la piept, acoperindu-mi trupul
gol.
-
Aaa... am vorbit în somn? Îmi pare rău. Nu am
vrut să... O cuprind și o sărut. Nu-ți face griji.
Nimic și nimeni nu este mai presus decât tine.
Am oprit-o pe Isa în somn să facă anumite
lucruri, gândindu-mă la tine. În Isa, am găsit o
formă de iubire, așa cum am spus, și aceea de a
iubi imposibilul. Ea este îndrăgostită de mine, a
vrut să mă sărute, deși știa că iubirea dintre un
demon și un om e imposibilă și nu poate fi...