Poftim? Cred că glumești! Da ea cea are de nu-și
poate purta singură de grijă? Parcă era semi-demon.
Nu știm cu cine avem de a face. Dacă aș știi, nu miaș mai face griji.
Mda... nu îmi place deloc ce îmi ceri, Mike! Dar
fie... ți-am promis. Acum, nu vrei să mai stai cu mine?
Nu am mai vorbit de mult. Mă apropii de el și îmi
înconjor brațele în jurul gâtului său.
Crezi că eu pot dormi la infinit, pentru a sta aici? O
să se facă dimineață deci, nu pot sta la vorbă prea mult
deși mi-aș dori să aflu mai multe.
Atunci nu vrei să ne relaxăm un pic înainte să
discutăm? Îmi plimb degetele printre firele lui de păr,
încercând să-l ademenesc.
Nu încerca să te apropii de mine mai mult decât
trebuie. Vom mai discuta... dacă o să mă mai vizitezi.
Off! Chiar trebuie să pleci? Ne putem simți așa de
bine... mai stai puțin, te rog! Lasă, că aia oricum nu îți
simte lipsa!
Ternină, Isa! Ești așa de imatură. Nu erai așa, acum
ce s-a întâmplat?