ce echipă bună puteam face amândoi la conferințe,
ajutându-ne reciproc. Poate nu ar mai trebui să mă
gândesc la asta. Cu ochii grei din cauza somnului, tastez
un mesaj scurt. ”Sunt bine!” Fără a da prea multe detalii.
E prima dată când lipsesc de la facultate. Sky iese de la
ore la 14:00. O voi aștepta în fața școlii.
Mă ridic cu greu din pat, făcându-mi o cafea pe
care o beau în sufragerie în timp ce studiez cu atenție
pereții. Cafeaua are un gust amar, în ciuda faptului că am
pus două lingurițe de zahăr. Iau telefonul, răsfoiesc
agenda și șterg numărul Gaiei. Poate nu ar mai trebui să
mă gândesc la asta. Trebuie să revin la viața mea. Cu
siguranță, ea nu se gândește la mine nici măcar un
moment, eu de ce să o fac? Se pare c-am avut dreptate.
Presupun că acum e fericită și și-a găsit persoana
potrivită care să-i fie alături. Mi s-au adeverit spusele, nu
am fost prieteni.
Orele până la amiază au decurs cu mine plimbândumă pe străzile orașului. Nu mă pot duce la facultate prea
curând. Nu am cum să dau nas în nas cu profesorii mei.
Probabil suntem cinci sau șase ratați care n-am fost în
stare să facem proiectele cum trebuie, iar printre acei