Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 30

-

Asta... este surpriza?

-

În mare parte da...

În momentul în care mă pregăteam să protestez,
Sebastian îmi cuprinde chipul și mă sărută. Opun o
oarecare rezistență la început știind cum se va desfășura
întreaga seară, dar e prea puternic. E mai puternic decât
mine și decât voința mea de a mă opune. Mă las sedusă
de sărutările sale, simțindu-mă oarecum vinovată... ca și
cum aș face ceva greșit... ca și cum... nu ar trebui să fie el
cel care mă atinge.
Sunetul telefonului mă trezește dintr-un vis adânc
în care străbăteam o zonă plină de copaci iar crocodilii se
țineau după mine. Mă frec la ochi și privesc ceasul. Ora
09:02. La naiba!!! Am uitat să-mi pun alarma pentru a
mă duce la cursuri. Iau telefonul și văd mesajul de la
Yuri.
”Hey. Neața. Unde ești? Mă-ngrijorez pentru tine.
Nu ai mai dat niciun semn. Ți-au fost acceptate
proiectele? Ale mele au fost acceptate. Aștept un semn de
la tine.”
Întotdeauna a fost ma bună decât mine la asta, mă
așteptam să-i fie acceptate proiectele însă îmi imaginam