ratați mă aflu și eu, studentul bun al clasei, cel care-i
reprezintă pe băieții din acea facultate. De data ceasta am
plecat din casă, îmbrăcat complet diferit. Într-un tricou
puțin lejer, blugi și o pereche de adidași. Părul nu l-am
mai aranjat cu migală, mulțumindu-mă cu o freză
ciufulită creată de mână. Se aude sunetul clopoțelului din
afara școlii. Printre mulțimea de elevi, văd chipul lui Sky
luminat de razele soarelui. Ce chip angelic are! Mă
privește oarecum ciudat. Știu și de ce. Nu am așteptat-o
niciodată, de când a început școala, în fața școlii.
Deodată îmi aduc aminte de momentele în care o
așteptam pe Gaia în fața fostei noastre școli. Aproape că
o confund pe Sky cu Gaia. Imaginația mea bolnavă. Sky
se apropie și mă sărută.
-
Mike, ce faci aici?
-
Te-am așteptat. Aș dori să mergem undeva.
-
Nu m-ai așteptat niciodată în fața școlii. De ce
ai făcut asta?
-
Din diverse motive.
-
Asta ce înseamnă?
-
Nimic important. După cum am spus, vreau să
mergem undeva.