Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 300

Nu, Isa. Îmi pare rău. Sunt cu Gaia. Gaia e viitoarea
mea soția mea. Te rog să accepți asta. Tu ești... un
demon. Știi că relația dintre noi a fost întotdeauna...
imposibilă. Nu te supăra pe mine. Cred că ești singurul
demon cu care m-am împrietenit. M-ai ajutat. TU nu miai făcut rău.
De fapt... ți-am făcut rău. Ți-am făcut mai mult rău
decât îți poți imagina. Când te-am revăzut... am crezut...
am crezut că încă mă iubești. Am vrut... am vrut să ne
întoarcem la cum eram. Tu... ai fost singurul muritor
care m-a înțeles, dar... dacă ai fi știut. Dacă ai știi cât
rău ți-am făcut. Cât rău i-am făcut Gaiei. Dar presupun
că acum nu mai contează... ai ales-o pe ea. Era și
normal, presupun... Off... tot ce mi-am dorit a fost ca
Gabriel să mă iubească și să mă protejeze așa cum o
făceai tu cu mucoasa... cu Gaia. Dar nu s-a întâmplat...
am fost mereu invidioasă pe ea... de ce ea se putea
bucura de așa ceva și eu, nu? De ce ai ținut mereu atât
de mult la ea? DE CE, MIKE?
Mucoasă? Alegeți cuvintele. Gaia a fost întotdeana
pe primul loc în viața mea și indiferent ce decizie am luat
în trecut, am făcut-o cu gândul la ea, așa că nu-ți permit