Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 301

să vorbești așa despre viitoarea mea soție. Ce ți-ai permis să faci? Ce rău ai făcut? Te-ai gândit... mereu la ea. Chiar și atunci când mi-ai spus că mă iubești? Chiar și atunci, tot la ea te-ai gândit? Chiar și când te-ai mutat în casa ei și ai venit la mine? Nu te înțeleg... poate nu vă înțeleg pe voi, oamenii. Ai părăsit-o de atâtea ori, nervos... Știi, motivul pentru care nu am suportat-o era pentru că Gabriel se legase de ea... O atinsese în Valel. I-a luat firul vieții. Tot din cauza ei a și murit. Ea a fost vinovată pentru toată nefericirea mea. Am făcut-o să vadă lucruri pentru că știam că nu o vei crede și mă vei crede pe mine. Ai fost tare naiv. M-ai crezut orbește de atâtea ori. Oare așa sunteți voi? Am făcut multe... și Gabriel a făcut multe. Era mereu în preajma ei. Te ura... voia ca eu să scap de tine ca să poată avea acces la Gaia. Și cu toate astea... am salvat-o. I-am salvat viața, atunci în pădure. Nu aș fi făcut-o, dar... nu voiam să devină semi-demon... dacă devenea semi-demon, era mai aproape de Gabriel. Gabriel m-a pedepsit pentru că a crezut că l-am trădat, vorbind cu tine. M-a pedepsit groaznic.