abisul viselor. Închid la rându-mi ochii și aștept aceași
soartă.
Mike? Mike?
Acea voce. Încerc să privesc în jur și în depărtare
zăresc o siluetă atât de cunoscută, care se îndreaptă către
mine. Unde sunt? O caut înnebunit pe Gaia până când
silueta zveltă se apropie de mine.
Nu se poate să fii tu. Cum e posibil?
Mike!!! Mă arunc în brațele lui și îl sărut,
presându-mi buzele cu intensitate de ale lui.
E ISA!!! Cum? Gestul ei mă face să reacționez așa
cum n-am mai făcut-o în trecut. Sărutul ei îmi trezește
zeci de amintiri care acum sunt reci și cândva, au fost
uitate și abandonate pe un raft prăfuit și întunecat al
minții mele, mai ales când am aflat că Isa e... DEMON!
Mă desprind de ea, respingându-i gestul.
Ce crezi că faci? Te rog să nu mai faci asta
niciodată. Nu e nimic între noi, bine?
Dar, Mike... mi-ai spus că mă iubești... tu ai fost cel
care m-a sărutat pentru prima oară. De ce te comporți
așa?