-
Și nu reușesc?
-
Hihihi! Depinde... depinde de ce vrei să-mi faci.
-
De parcă nu ai știi. O trag pe Gaia deasupra mea
și o sărut în timp ce, încet, încet, hainele încep
să se desprindă de corpul ei datorită mișcărilor
jucăușe ale mâinilor mele.
Mă las purtată de magia momentului care mă face
să uit de tot pentru cel puțin câteva clipe. Totul dispare
atunci când sunt în brațele lui Mike. Tot răul pare infim.
Nici măcar atingerile lui pe cicatricile fisurate nu mă
deranjează, sunt mai mult o plăcere, o alinare. Mike... e
pacea mea interioară. E întreg universul meu. Ființa care
mă face să simt că trăiesc și că sunt iubită. Nu mai vreau
să mă desprind de momentul acesta. Nu mai vreau să îmi
dea drumul. Veau să rămânem așa pentru totdeauna.
Trupul Gaiei este precum un templu pe care îl
explorez prin fiecare atingere. Nu îmi doresc să mă mai
desprind de ea, vreau să rămân ancorat în această realitate
frumoasă precum o navă v