Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 297

întâmpla. Vreau să-ți ofer o viață liniștită și fericită și voi face tot posibilul ca să fie așa. - Mike, te iubesc! Îl strâng din nou cu putere în brațe fiindu-mi parcă, mai greu ca niciodată să mă desprind din brațele lui. Dar... vrei să pleci, acum, noaptea? Adică... nu mai bine mergi să cercetezi mâine dimineață? Măcar e zi. - Bine. Nu voi pleca acum, dar... Raawwrrr... Mă reped la gâtul Gaiei precum un vampir și o umplu de sărutări. Hai să uităm de toate. Încep să-i ating trupul fin, mângâind-o cu tandrețe. - Mike... ce faci? Mă înfior instantaneu în momentul în care îi simt degetele fine pe piele și mă înroșesc chicotind. - Nimic... rău. Nu? O ridic în brațe și o car până în dormitor. În seara aceasta, ai dreptul să nu spui nimic. Tot ce vei spune, va fi folosit împotriva ta. - Hei!!! Hihihi! Chicotesc în continuare în timp ce Mike îmi explorează corpul. Am impresia că încerci să mă faci să îmi iau gândul de la problemă.