-
Nu înțeleg... de ce? În minte am o vagă idee că
cei doi protagoniști de astăzi au fost cauza, dar
nu îi pot spune Gaiei, cel puțin, nu deocamdată.
Se poate ca blestemul din Valhala să ne
urmărească și aici? Cum putem scăpa de asta?
Scutur din cap și o privesc pe Gaia care începe
să-și acopere ușor spatele pentru a evita orice
atingere bruscă care i-ar putea provoca o nouă
durere. Nu știu, dar promit că vom afla. Nu se
poate ca cineva să-ți facă rău și să scape
nevătămat. Cel puțin, în căsuța noastră ești în
siguranță. Hai, vino! O strâng în brațe pe Gaia
și mergem amândoi în dormitor. Cred că un
somn bun ne va ajuta să ne liniștim și să
analizăm lucrurile altfel. S-au întâmplat atâtea
zilele acestea...
-
Da... dar... nu mi-e somn... sunt prea speriată, ca
să-ți spun sincer. Mi-e teamă să nu iasă iară la
iveală... ce mă fac? Îl privesc disperată în timp
ce mă așez pe marginea patului.
-
Off... îți înțeleg teama, micuțo, dar îți promit că
nu se va mai întâmpla nimic. Te poți odihni