gura de pomană fiindcă oricum n-ai înțelege. Ce
ai de gând cu ăștia doi?
-
Oh, dragul meu, Zadakiel, dar stai și privește.
Te vei distra copios, ai să vezi! Îi mângâi chipul
fin și palid și îmi trimit gândul către muritori.
Acum... ai să suferi, nenorocito!
Mâncarea este atât de bună aici! Am mâncat
aproape tot din farfurie. Îl privesc pe Mike cum își
continuă misiunea de a termina tot din farfurie și
zâmbesc. Este atât de adorabil când face asta. Mă aplec
puțin peste masă ca să îl privesc mai îndeaproape.
-
Chipeșule, așa mă bucur că... AH!!! Spatele
parcă îmi ia foc instantaneu. Ce e asta? Ce se
întâmplă cu mine? AAA!!!! Aproape că urlu de
durere, simțindu-mi cicatricile cum se despică.
Îl strâng cu putere de braț pe Mike sprijinindumă de el pentru a nu cădea de pe scaun.
-
Gaia! Gaia! Ce ai pățit? Micuțo, ce e?
-
Mike! Mă doare... mă doare spatele... rău! Ce se
întâmplă cu mine, Mike? Mi-e teamă.
-
Vino! O cuprind și o ridic, cărând-o în brațe
până la o canapea, din colțul slab luminat al