sălii imense. Ar fi mai bine să mergem la
spital...
-
Mike... la spital? Și ce le vei zice când îmi vor
vedea semnul? Mike... nu putem merge la
spital... AH!!! Asta... nu e ceva... ceva ce ține de
lumea asta... Mă chinui să mă apropii de el
pentru a nu ne auzi fata care strânge de pe mese.
Mike... cicatricile... le simt cum... e ca și cum...
s-ar deschide. Mă dor, îngrozitor! Ceva nu e în
regulă! Îl strâng cu putere de brațe, încercând să
nu mă ating cu spatele de speteaza canapelei.
-
O să fie bine, micuțo. Te rog să reziști! Îmi ridic
privirea și încep să caut sursa care îi provoacă
această durere. După câteva cercetări, dau peste
o figură cunoscută. Este tipul cu care ne-am
întâlnit în urmă cu ceva timp, cel care făcea pe
viteazul. Deci, el! Întorc privirea spre Gaia, care
se luptă în continuare cu durerea. Trebuie să
părăsim localul.
-
Scoate-mă de aici... te rog! Mike mă ajută să mă
ridic și părăsim grăbiți restaurantul.