și îl strâng cu putere în brațe. MIKE!!!!!
MIKE!!!! NU MURI!!!! MIKE!!!!!!!!!!!
Mă trezesc brusc, speriat de strigătele Gaiei, care
privește în gol, ridicată în capul oaselor, cu răsuflarea
întretăiată și chipul umezit de lacrimi. O iau în brațe și îi
proptesc capul pe pieptul meu pentru a o liniști.
-
Ai avut un coșmar. Liniștește-te! E totul bine.
Sunt aici.
-
Mike! Mike!!! Ești... ești bine! Încep să plâng
ca un copil mic, strângându-l cu putere în brațe.
-
Da, sunt aici. Sunt lângă tine, micuțo. A fost
doar un coșmar urât. O să treacă. Hai, încearcă
să-ți revii.
-
Dar... Dar... Mike... l-am... l-am văzut pe
Sebastian. Și tu... și tu... erai acolo... și inima
ta... Mike! Îl am în brațe, îl simt, dar... nu mă
pot opri din plâns iar inima îmi bate haotic. Îl
stâng și mai tare în brațe, parcă vrând să-l
protejez de ceva ce nu mai există.
-
Off, off. Îmi pare rău că a trebuit să visezi așa
ceva. Poate ceea ce am făcut a avut un impact
prea puternic asupra ta. Îmi pare rău. Datorită