Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 253

Stomacul mi se strânge instantaneu. Se... Sebastian! Sebastian mă privește cu ochi absenți, lipsiți de strălucire, de viață, și rânjește. Rânjește cu gura plină de sânge. Îmi acopăr gura, de groază, pentru a nu urla, în timp ce se întoarce spre mine și își îndreaptă mâna scheletică în care ține o inimă. Fac câțiva pași înapoi, când Sebastian se repede la mine, mă cuprinde cu brutalitate de după gât și mă târăște până în dreptul unui trup care zace inert la pământ, cu pieptul scormonit. Mă zbat. Mă zbat animalic, înnebunită, încercând să scap din prinsoarea lui, dar e mult prea puternic. Mă apleacă asupra cadavrului iar ochii mi se umezesc instantaneu. Urlu. Urlu ca un animal răspus la pământ de cartușul unei arme de vânătoare. Cad în genunchi lângă trup și mă îngrozesc și mai tare. - NUUUU!!!!!! NUUUU!!!!!!! Trag isterică de corpul neînsuflețit al lui Mike. Sângele lui îmi pătează mâinile și hainele. Din spate începe să se audă râsetul fanatic, plin de satisfacție al lui Sebastian. Cuprind trupul însângerat al lui Mike