ochii brusc, panicată, căutându-l pe Mike cu privirea. Nu
e! Nu e!!! Mike!!! Mă ridic, dar totul este îmbrăcat în
întuneric. Îmi văd suflarea care se transformă în aburi fini
de fiecare dată când respir. Încep să pășesc. Unde sunt?
Cum am ajuns aici? Pe jos, se simte ceva vâscos care îmi
îmbracă tălpile goale și reci. Tremur. Tremur din toate
încheieturile. Unde sunt? Panica mi se strecoară în corp
și îmi parcurge șira spinării precum un șarpe. Parcă se
aude ceva. Ceva acolo. Dar... unde? Nu văd nimic. Alerg
haotic prin lichidul vâscos de pe jos, îndreptându-mă spre
locul în care parcă se aud niște șoapte. Nu reușesc să
deslușesc nimic din ceea ce spune acel cineva. Cine o fi?
Mă apropii și încep să disting o siluetă care stă aplecată
în genunchi. Cine e? Mă apropii și mai mult, cu inima
bătându-mi nebunește. Bărbatul care stă în genunchi nu
se mișcă. Continuă să șoptească cuvinte de neînțeles.
-
Hei... cine ești? Unde suntem?
-
...
-
Răspunde-mi! Bărbatul refuză să vorbească.
Continuă să șoptească ca un nebun. Îi pun mâna
pe umăr și îl trag pentru a-l întoarce spre mine.