îndepărtai de mine. Uff... ce bine că nu am spus
nimic, a meritat. Mă întorc pe o parte, cu fața
spre Mike și mă cuibăresc la pieptul lui.
-
Nu mă îndepărtam, mai mult ca sigur, doar că
ți-aș fi respins sentimentele și asta sigur te-ar fi
rănit. Nu știu ce să zic. Poate e mai bine că s-a
întâmplat așa. Poate dacă era altfel, nu am fi
fost împreună. Cine știe?
-
Oh... Mă întristez pentru câteva clipe gândindumă la o asemenea posibilitate... să nu mai fi fost
cu Mike... să nu-l mai fi strâns în brațe. Ce
oribil.
-
Eii... nu mai contează. Acum suntem împreună,
aici și fericiți. Hai la somn, fiindcă mâine e o zi
specială și trebuie să facem pregătiri.
-
Eh... o fi ea specială, dar e în fiecare an.
-
Dacă tu zici... Eu zic că va fi un revelion mai
special. Adorm cu Gaia la pieptul meu și cu
gândul la ziua de mâine.
E atât de frig aici. Oare cât este ceasul? Încerc să
pipăi după telefon pentru a vedea cât este ora, dar nu e.
Nu e nimic! Nu mai e nici noptiera. MIKE!!! Deschid