Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 250

înapoi că te pot avea atât de aproape și știu că nu mai trebuie să îmi ascund sentimentele. Am fost o prostuță, așa-i? Îmi îndepărtez privirea de la Mike și mi-o îndrept spre tavan. - Nu, nu ai fost. A fost bine cum a fost pentru faptul că atunci nu știu dacă eram pregătiți vreunul dintre noi pentru asta. Eu te-am privit ca pe cea mai bună prietenă și ca pe o soră. Pe atunci nu mă gândeam că putem fi mai mult decât prieteni. Mai târziu, când te-am pierdut, mi-am dat seama că simt ceva mai mult pentru tine. Ce amintiri frumoase. Dacă nu erai tu în școala aceea, nu cred că mai veneam la ore. Uram tot ce era acolo, dar îmi plăcea să vin pentru a mă întâlni cu tine. În plus, tu m-ai îndemnat mereu să învăț, să încerc să nu mai lipsesc și te-ai ținut mereu de capul meu pentru a nu face prostii. Uram școala aceea și n-o finalizam fără tine. Ce pot spune... mi-ai fost mereu aproape și m-ai sprijinit. Mulțumesc! - Deci... am făcut bine că nu ți-am spus nimic cât eram în școală. Aș fi stricat totul... poate te