am. Defapt... întotdeauna am fost fericit pentru
că mi-ai fost prietenă.
-
Păi... nu avea cum să fie altfel, Mike... dacă stai
să te gândești... tu ai fost singurul meu prieten și
singura mea familie de când m-a trimis mătușa
mea să locuiesc în Valel și m-a înscris la școală.
Tu ai fost singurul care mi-a zâmbit și care și-a
împărțit mâncarea cu mine chiar în prima zi
când am ajuns în școală... tu mi-ai luat apărarea
când ceilalți își băteau joc de mine și tu... ai
avut mereu grijă de mine. Nu știu ce m-aș fi
făcut fără tine. Poate... poate și de asta în
interiorul meu... am simțit mereu ceva mai mult
pentru tine, dar... mereu mi-a fost teamă că aș
putea să te pierd dacă ți-aș fi spus că te plac în
altfel decât ca prieten sau frate. Mi-a fost greu
de multe ori... a trebuit de multe ori să îmi
înfrânez impulsul de a te lua în brațe mai tare
sau de a te ține de mână, pentru a nu te pune
într-o situație stânjenitoare. Am fost fericită și
așa... că îmi erai doar prieten. Dar acum... dar
acum pot spune că sunt fericită până la cer și