Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 241

câteodată ești așa de strălucit, dar câteodată...
îmi vine să te las pur și simplu în gol să te
izbești de asflat și să ți se împrăștie creierii în
toate părțile. L-am simțit pe muritor! Nu ai să
înțelegi niciodată... nu ai să înțelegi cum e să
simți în adâncul măruntaielor o învălmășeală
insuportabilă. A ieșit latura lui la iveală... o
cunosc, am mai simțit-o cândva. Acum... nu ne
vom deplasa, încă. Trebuie să mă mai gândesc
cum să acționăm până ajungem la el. Îl las pe
Zadakiel jos și mă așez și eu pe marginea
clădirii.
-

Iertare! Nu vreau să te supăr. Să-mi spui ce
trebuie să fac și am să fac.

-

Mda... Nu îți bate capul acum. E încă prea
devreme. Trebuie să mă gândesc bine, cum să
acționăm. Până atunci... ai face bine să nu mă
mai calci pe nervi și în plus de 7F