Îl privesc pe Mike cum se ridică de lângă mine și
fuge după laptopul său. Sunt atât de fericită! Oare... oare
s-a terminat coșmarul? Oare putem fi, acum, fericiți?
***
Orașul ăsta atât de colorat și de infect îmi provoacă
greață. Nici nu îmi pot da seama cum am ajuns aici, dar
ceva se întâmplă... Privesc silueta de lângă mine care se
clatină haotic pe marginea clădirii. Cât de neinteresant!
-
ZADAKIEL! Strig la el iritată. Încetează, mă
enervezi.
-
N-am făcut nimic. Ce mai e acum?
-
Off... ești iremediabil! Mă întreb câteodată, de
ce te-am luat lângă mine? Enervată la culme îmi
deschid ariprile și încep să plutesc ușor,
alunecând pe aerul rece. Zadakiel... fii atent la
mine! L-am simțit! E aici prin apropiere!
-
Unde? Mergem după el? Cum adică l-ai simțit?
L-ai adulmecat?
-
INCAPABILULE!!! Urlu la el în timp ce îl iau
pe sus, dezlipindu-l de pe marginea clădirii.
Revino-ți până nu mă superi! Câteodată...