Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 239

în brațe pe Mike și mă înroșesc dându-mi seama că el e doar la bustul gol iar eu doar în cămașa lui și lenjeria intimă. - N-ai avea unde să pleci nici dacă ai vrea, pentru că nu te las eu. Haha! - Da, da, glumețule! Umm... nu ți-e... frig că stai așa? Adică... dacă e îmi caut și eu hainele pe aici pe undeva și îți dau înapoi cămașa. - E în regulă. Poți păstra cămașa. Îți stă foarte bine. Oare mie cum mi-ar sta cu hainele tale? Hmm... - MIKE! Nu mă face să râd, haha, încă mă doare capul. Știi... îți mulțumesc că te-ai întors la mine. - Nu o să ne mai despartă nimeni și nimic. Hmm... afară încă ninge, ce spui dacă ne uităm la un film? - Perfect! Dar... nu vreau să mă mișc de aici, e prea frumos... așa cu brăduțul și șemineul și peisajul care se vede afară. - În regulă. Atunci o să aduc laptop-ul aici. Vin imediat...