Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 226

Trag sub plapumă cămașa lui Mike care stă aruncată pe jos și o îmbrac rapid închizând doar câțiva nasturi. Mă ridic brusc, fără să realizez că nu e o idee prea bună, și din două trei mișcări mă împiedic și aterizez zogomotos pe burtă. - Aaaaahh!!! La auzul unei bufnituri puternice, mă trezesc brusc și o văd pe Gaia întinsă pe podea. Sunt puțin mahmur, dar suficient de stabil pe propriile picioare și capabil să gândesc. Trag rapid pantalnonii pe mine și o ajut pe Gaia să se ridice. O privesc mai atent și îmi dau seama că e îmbrăcată doar în... cămașa mea și are doar doi-trei nasturi închiși, lăsând anumite părți ale corpului la vedere. - Ești bine? Sper că nu te-ai lovit rău... - Eh... eu... scuze că te-am trezit, dar... nu mă simt prea bine. Alunec ușor din prinsoarea lui Mike și mă las pe genunchi, pe covorul moale. - Ce nu e bine? Întreb, lăsându-mă la rându-mi în genunchi lângă ea. Vrei să te ajut să urci în dormitor să te întinzi puțin? Poate te vei simți mai bine după aceea.