convenabilă pentru mine. Vreau pe cineva ca Sebastian,
dar care să mă iubească. Mă înțelege și pe mine cineva?
Probabil Mike, romanticul ăla incurabil, zăpăcit și aiurit,
își petrece Crăciunul cu Gaia aia a lui. Cât de proști pot fi
unii oameni. Ajunsă într-un final în gara pustie, îmi
cumpăr un bilet și mă urc în trenul care duce spre o
destinație necunoscută. Dacă Sebastian se va mai gândi la
mine, atunci mă va suna. O să-i spun unde mă găsește.
Îmi rezem capul de geamul rece și aburit al trenului,
privind peisajul înghețat de afară. Ohh... ce bine! A fost o
greșeală că am venit aici... că m-am îndrăgostit de Mike
și de Sebastian. De acum, totul va fi altfel.
Întredeschid ochii buimacă, deranjată de un firicel
subțire de lumină care se strecoară prin fereastra
înghețată. Mă strâmb și încerc să deslușesc locul în care
mă aflu. Unde sunt? Auch... capul meu. Gaia, nu mai bei
de acum încolo, uff... Îmi întorc puțin privirea și îl văd pe
Mike care doarme liniștit, ținându-mă în brațe. Îi simt
trupul cald și pielea fină care mă atinge. Oh... oare...
Ridic puțin pătura călduroasă și realizez că suntem goi.
Simt cum chipul îmi ia foc instantaneu iar tâmplele stau
să îmi explodeze de durere. Ah! Ce durere enervantă!