-
Mmm... nu... mă doare capul rău de tot... cred...
că nu o să mai beau niciodată. Ufff...
-
În regulă. Și eu sunt puțin amețit. Să te ajut să te
întinzi pe canapea, nu mai sta pe jos. O cuprind
iar ea se sprijină de mine, așezându-se cu grijă
pe canapea. Încep să-i închid nasturii cămășii în
timp ce ea mă privește cu atenție.
-
Umm... Ți-am cam furat cămașa. O spun,
lăsându-mi privirea, rușinată, în jos în timp ce
Mike îmi închide nasturii unul câte unul. Știi...
m-am cam panicat când m-am trezit... și... am
văzut că suntem goi... adică... așa amețită cum
sunt și cum m-am trezit și m-am grăbit și... am
căzut.
-
Amețită mică. O sărut și mă așez lângă ea,
luând-o în brațe. Crăciun fericit, iubire!
-
Ah! Am și uitat... e Crăciunul! Crăciun fericit!
Umm... e... e normal să mă simt așa? Adică...
îmi explodează capul și simt că mă mișc în
reluare... e chiar așa de rău să bei? Auch... tu
cum reziști?