Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Página 217

- Cum de ai știut? Mai repede că se rupe prăjitura. - Hahaha! Râd cu poftă în timp ce mușc ușor din celălalt capăt al prăjiturii. - Prăjitura e dulce și e delicioasă. Îi ating ușor chipul și o sărut. Micuța mea face cea mai delicioasă mâncare și cele mai bune prăjituri. - Ești tu doar drăguț și spui asta ca să mă faci să mă simt bine. Hihihi. Eu m-am cam săturat, nu vrei să deschidem sticla aceea de vin? - Sigur! Dar hai să îl bem în fața șemineului. Gaia încuvințează iar eu iau sticla și două pahare. Focul arde în șemineu, făcând ca flăcările să se reflecte în privirile noastre. Umplu primele pahare. - Știi... Încep să spun în timp ce ne așezăm pe covorul moale și pufos. Cred că e prima oară când bem împreună. - Așa este, dar nu va fi ultima. Vor fi multe seri așa frumoase, de acum înainte. Kampai!!!! Paharele noastre scot un clinchet fin iar mâinile ni se încrucișează în timp ce degustăm vinul.