-
Mike, tu faci să pară totul atât de... romantic.
Mi-e teamă că în ritmul ăsta, am să mă pierd.
-
Te pierzi pe drumul cel bun, ales de amândoi.
Mă așez mai aproape de Gaia și îi umplu
paharul din nou. E o seară frumoasă și nu am
crezut niciodată că o să te am alături în noaptea
de Ajun. E ca un vis împlinit.
-
Mike... dacă continui să îmi mai umpli paharul
așa de repede... s-ar putea să trebuiască să mă
cari în spate până în pat. Hahaha! Chicotesc,
bucurându-mă de căldura plăcută pe care o
emană șemineul.
-
Nu trebuie să-ți faci griji. Mai bem un pahar...
sunt atât de fericit că ești aici. E cea mai fericită
seară din viața mea.
-
Hmm... și dacă nu mai reușești să te înțelegi cu
mine, dacă mă amețesc? Atunci ce faci?
-
Dacă eu nu mă mai înțeleg cu tine, nici tu nu te
vei mai înțelege cu mine, nu? O spun stârnind
hohote de râs. Ne înțelegem noi... prin semne,
dacă prin vorbe nu mai putem. Iau sticla și torn