ne grăbim... s-ar putea să înceapă să
viscolească.
-
Ne grăbim, dar... unde?
-
Nu ar fi prea indicat să le dăm foc aici, în oraș...
trebuie să mergem spre pădure. Am luat puțin
spirt și o cutie de chibrite... ne vom afunda puțin
în pădure... și... le vom arde acolo. Mergem?
-
Să mergem. Vreau să scap cât mai repede. Simt
că dacă mai stau mult cu rămășițele astea lângă
mine, am să vărs.
Frigul se lasă din ce în ce mai mult, făcând ca totul
să înghețe în jurul nostru. La cât e de rece, toată lumea e
în case, mai ales la o oră așa de târzie. Asta ne face
munca mai ușoară. Fără să mă mai gândesc la alte detalii,
drumul prin pădure pare imposibil, întunericul
înghițindu-ne complet. Mike își scoate telefonul mobil și
luminează drumul în timp ce înaintăm printre copaci. Mă
opresc pentru câteva clipe, mă uit în jurul nostru și las
sacii jos.
-
Aici... aici, cred că e bine.
-
Cred că da.