-
Mike... mulțumesc... iartă-mă!
-
Eu îți mulțumesc, dar... e prea mult.
Mă abțin din a mai răspunde simțind cum stomacul
mi se întoarce instantaneu. Mă îndepărtez de Mike și
vărs. Toată nebunia asta și adrenalina cred că au fost prea
mult până și pentru mine... ce monstru am devenit.
Rămân tăcut văzând reacția Gaiei. Cred că este prea
mult pentru ea, pentru ceea ce a făcut. Mă abțin cu greu
să nu plâng când o văd că se îndepărtează și începe să
verse la câțiva pași distanță. Scârbit, adun ultimele bucăți
de carne și acopăr urmele de sânge cu zăpadă.
-
Am terminat. Hai să scăpăm odată de povara
asta. O spun de parcă m-aș simți mai bine după
ce ard rămășițele, deși aceste imagini vor
rămâne mereu întipărite în mintea mea.
-
Scuze... Îi spun în timp ce încerc să îmi revin.
Atenția îmi este atrasă de un fulg de nea care
îmi gâdilă nasul. Privesc spre cer și văd cum
fulgi ușori de nea încep să coboare spre noi. Mă
uit din nou spre Mike, mă grăbesc să iau cuțitul
plin de sânge și un sac și continui. Ar fi bine să