Las sacii jos, așezându-i lângă ceilalți și o privesc
pe Gaia cum toarnă spirtul peste ei. În doar câteva clipe,
sacii cu rămășițele lui Sebastian, se aprind instantaneu
făcându-mă să mă dau doi pași înapoi. Gaia se
ghemuiește la pieptul meu ezitând să privească focul. O
să fie totul bine! Sunt cuvintele care mi se repetă obsesiv
în minte.
Focul care ne încălzește și ne luminează trupurile
scoate un fum negricios. Sunt un monstru! Sunt un
monstru... dar... Mike e mai important decât orice
altceva. Pentru el... sunt în stare de orice, sper... sper doar
să mă poată ierta vreodată. Părăsind pădurea, în cele din
urmă, tăcerea ne-a însoțit pe tot parcursul drumului spre
casă. Ce aș mai putea spune? Ce i-aș mai putea spune lui
Mike după tot ce am făcut?
Ajunși acasă, Gaia pășește prima pe ușă și se repede
pe canapeaua din sufragerie. Se întinde pe canapea și își
ascunde fața în pernă. Mă așez pe fotoliul de lângă și o
privesc cu atenție.
-
Ce e cu tine? M-ai surprins, dar... într-un mod
foarte neplăcut. Nu-mi vine să cred că ai putut
să faci asta. Cum poți?