simt cum o cortină întunecată mă cuprinde,
făcându-mă să mă pierd.
Mă trezesc stând îngenunchiat în zăpadă. Parcă
trezit dintr-o transă, încremenesc, dar nu din cauza
frigului, care pare acum inexistent, ci din cauza a ceea ce
zace în fața ochilor mei. Dau drumul bucății de carne și
îmi privesc mâinile pline de sânge. Șocul realizării că țin
o inimă de om în mână mă face să mă îndepărtăz de
cadavru. Sebastian zace într-o baltă de sânge în zăpada
roșiatică. Oricât de mult aș putea dori răul unei persoane
nu aș fi capabil niciodată să omor. Nu se poate ca eu să fi
făcut asta! Am ucis un om! Sângele încă cald, care îmi
îmbracă mâinile, se prelinge ușor făcându-mă să mă
cutremur. Înghit în sec, privind cu oroare cadavrul din
fața mea. Nu-mi vine să cred!
Se face deja târziu, oare unde e Mike? Îl aștept de
ceva timp să se întoarcă. Mă învârt de câteva ori prin
sufragerie și mă așez din nou în fața televizorului.
Neliniștea mă face să mă ridic din nou. Unde o fi?
Ah!!!!! O durere îngrozitoare îmi străpunge spatele. Nu!
Nu Se poate!!! Nu mai vreau! Teama că aripile ar putea
să își facă din nou apariția mă face să mă repezesc la