oglindă. Durerea e atât de insuportabilă. Îmi trag repede
tricoul jos și văd semnul dintre cicatrici cum pulsează. Ce
e și cu ăsta? Ah!!!! Doare... Mă grăbesc la geam și mă uit
după Mike... nu e, dar... ceva îmi spune că e pe acolo. Cu
toate că durerile persistă, îmbrac paltonul și ies din casă.
Alerg haotic prin zăpada înghețată și înainte de a ajunge
la colțul unei case înalte, groaza mă face să împietresc.
Mike stă pe genunchi în fața... cadavrului lui Sebastian. Îl
privesc îngrozită și mă apropii temătoare de el.
-
Mike...
-
NU!!! Pleacă de aici. Sunt un monstru! Nu te
apropia de mine. Mă pun în fund și îmi acopăr
chipul cu mâinile.
-
Mike! Mă prăbușesc în genunchi lângă el și îi
dau la o parte mâinile cu grijă. Privește-mă!
Mike! Nu eșt