-
ÎN-CE-TEAZĂ!!! CRE... Cuvintele mi se
opresc din cauza loviturilor prea puternice pe
întreg corpul. Vârful degetelor îmi sunt
îmbrăcate într-un roșu accentuat, zăpada din
jurul meu prinzând o culoare roșietică din loc în
loc din cauza picăturilor de sânge. Ahh!!! Îmi
pierd cunoștința, imaginea pantofilor negrii și
lucioși ai lui Sebastian rămânându-mi întipărită
pe retină, în timp ce mă lovește cu brutalitate.
-
Insectă inferioară ce ești! Cum îți permiți? Iau
lemnul cu care muritorul a îndrăznit să mă
lovească și-l rup precum o scobitoare. Insecta
mă privește oripilată în timp ce mă ridic.
-
Stai... ce... ce faci? Tu trebuia să rămâi la
pământ!!! Privesc cu groază cum țăranul se
ridică de jos și se apropie de mine. Cum e
posibil?
-
De când crezi tu că poți să-mi vorbești așa? În
fața mea, cei inferiori ca tine, pot sta doar în
genunchi, cerând îndurare pentru ceea ce au
făcut. Grrr... Ai o ultimă dorință? Mă apropii și
mai mult de muritor, îl prind cu putere de haină