Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 167

cicatrici știind că odată, de aici, au răsărit două aripi minunate. Ești specială, micuțo, iar asta ar trebui să te facă fericită. Te iubesc! - Mike... Îi zâmbesc, privindu-l cu dragoste în timp ce îi mângâi chipul. Și eu te iubesc! Îmi pare rău că tot deschid discuții din acestea. Nu o fac neaparat intenționat. Poate o fac pentru că... pentru prima oară de când s-a întâmplat tot haosul... pot în sfârșit să vorbesc despre asta. Nu trebuie să mă mai chinui să țin totul în mine. - E în regulă. Noi am trăit ceva special iar legătura dintre noi nu ar înțelege-o nimeni. O sărut ușor pe urmăr, urcând până la nivelul gâtului și-i îmbrățișez trupul. - Mike... îmi dai fiori. Mă gâdili! Știi... sunt curioasă... când am dormit pentru prima oară împreună... ce eram pentru tine? O simplă prietenă sau... ai simțit ceva mai mult? - Niciodată nu ai fost doar o simplă prietenă. Ai fost cea mai bună prietenă și soră și nu m-am gândit niciodată că vei deveni iubita mea, nici măcar când am părăsit Valhala. Această