distanțare de un an și jumătate... cred că m-a
făcut să realizez că noi am fost mai mult decât
prieteni.
-
Șmecherule! Cât îți place să te învârți! Nu mi-ai
răspuns de fapt. Hahaha! Încă orgolios din câte
văd. Eu în schimb... știu că poate am fost naivă,
dar... am simțit cum mă apropii de tine, încă de
când am plecat din Valel. Ce-i drept... nu am
spus niciodată nimic, dar... mă bucuram în sinea
mea de fiecare dată când stăteam lipită de tine.
-
Orice piedică peste care am trecut atât în Valel
cât și în Valhala a reprezentat o modalitate de a
ne apropia mai mult și mă bucură acest lucru.
-
Dar văd că ți-a priit la facultate în Saori. Ești
tare elegant în vorbire. Unde e Mike al meu?
Unde e glumețul meu? Îl ciufulesc în timp ce
încep să râd ușor. Oricum ar fi... mulțumesc,
Mike, că m-ai primit în sufletul tău.
-
Mike al tău e aici. Dacă nu aș fi Mike, atunci naș face asta... Hahaha! O prind pe Gaia și ne
aruncăm pe canapea. Joaca asta continuă iar
această atmosferă de fericire nu vreau să dispară