Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 152

masă de care mi-a povestit Gaia. Și mai bine! Primește ce a dat. - Să-ți mai spun ceva, cretinule! Tu ai apucat să te folosești de Sky? Cum e după ce am uzat-o? - GURA!!!! Mă ridic buimac de jos și mă repezesc să îl prind de gât pe netrebnic. Destul de amețit, probabil de la lovitură, se clatină pe picioare. În repezeala lui reușesc din impuls să-i aplic câteva lovituri repetate direct în față. Căzut la pământ, cu nasul sângerându-i, rămâne nemișcat, inconștient în timp ce cămașa albă de pe el se îmbibă cu sânge. - Sper că ți-a ajuns, gunoiule! Iau bagajele, o ridic pe Gaia de jos și o trag după mine, pentru a ieși din casă. A meritat-o, gunoiul! - Mike!!! Stai... îl lăsăm așa? Dacă vine după noi? Știe unde stai... Mă uit panicată din când în când în urma noastră, în timp ce Mike mă trage după el. - Nu-mi pasă de el nici dacă pățește ceva. Să vină! Va primi o a doua porție. Nu-l cred atât de prost.