Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 151

traso deja? Cum e? Se zbate ca un pește pe uscat? Hahaha! Cât ești de penibil. Te pot călca în picioare chiar în clipa asta, dacă vreau, dar îmi place să mă joc cu tine! - În comparație cu tine, care ești un gunoi fără valoare, eu am ajuns undeva unde tu nu ai să ajungi niciodată, fiindcă ești prea prost și anume la inima ei. Crezi că nu știu că ai vrut să o vinzi ca pe o bucată de carne? Ești penibil, băi! Singurul lucru pe care-l vei călca în picioare este mândria ta. Să te văd!!! Îi replic în timp ce îmi încord pumnii și aștept ca Sebastian să atace. - Mda... poate că ai dreptate, în fond ea nu este nimic mai mult decât un obiect prost șlefuit. Inima ei... ahahah auzi și tu! Tare sensibil ești, nu? M-ai plictisit deja! Mă reped la el și îmi pregătesc pumnul pentru a-l lovi în stomac. Atât ți-a fost! Din avântul care și l-a luat Sebastian, reușesc să mă feresc și să-l împing, făcându-l să cadă și să se lovească cu capul de măsuța din hol. Mai mult ca sigur e aceași