Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Página 153

- Mike... scuze că te-am pus într-o asemenea situație. Nu am vrut. Ești bine? Te-a lovit tare? Îl opresc pentru câteva clipe în loc în timp ce îi ating chipul cu grijă. - Sunt bine, micuțo. Nu trebuia să participi la asta. Îmi pare rău! Îi iau mâna și i-o sărut. De acum înainte, acest ticălos nu mai face parte din viața ta. Te rog să te liniștești. - Uff... Mike... am să încerc... promit. Îți... îți mulțumesc că mi-ai luat apărarea. Îmi plec puțin privirea rușinată, după care mă ridic ușor pe vârfuri și îl sărut. E un sentiment atât de plăcut, dar atât de nou pentru mine. Mă retrag repede, sperând să nu fi făcut vreun gest nelalocul lui și mă așez lângă el lăsând drumul din față liber pentru a putea continua. - Mai vreau. Se poate? O cuprind de mijloc și o trag lângă mine. Se mai poate? Îi spun pe un ton copilăros, făcând-o să zâmbească. - Credeam că poate mă grăbesc... mai ales după scena de mai devreme. Dar... Însă mă opresc în timp ce Mike mă apropie și mai mult de el și mă