Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 146

-

Ești sigur? Adică... dacă o să apară Sebastian...
mi-e teamă că...

-

Sunt sigur. Mie nu îmi este teamă. Vom merge
acolo, îți vei lua lucrurile și plecăm. Nu vom
pierde timpul deloc.

-

Bine... atunci... mergem?

-

Mergem.

Ieșim pe ușa cafenelei ținându-ne de mână precum
doi copii ce au descoperit pentru prima dată iubirea.
Drumul către casa Gaiei este atât de tăcut. Din când în
când ne mai aruncăm câte o privire și ne zâmbim unul
altuia. Ajunși într-un final la casa Gaiei, aceasta pășește
înăuntru cu o oarecare ezitare, vrând parcă să se asigure
că nu e Sebastian acolo. Îmi dau seama cât de teamă îi
este de acel cretin și întind mâna după mijlocul ei și o
sărut ușor pe obraz.
-

Te ajut să-ți strângi lucrurile?

-

Eh? Umm... păi... ai putea, dar... să nu te apropii
de sertarele de sus... acolo... am lenjeria intimă.
Mă înroșesc în timp ce urc scările grăbită.