-
Așa cum am spus și mai devreme. Vei locui la
mine iar Sky o să dispară din viețile nostre, la
fel și Sebastian. Nu vei mai rămâne singură
niciodată.
-
Ce frumos sună, dar... nu îți va fi ciudat să mă
ai tot timpul în preajmă?
-
Nu va fi deloc ciudat, va fi... minunat! Vom fi la
fel ca înainte. De când aștept asta.
-
Da... dar... acum nu am să mai vreau să dormim
separați... adică... sper să nu crezi că vreau să
grăbesc ceva între noi... adică... scuze.
Zâmbesc, oprindu-mă din a mai vorbi, simțind
cum cuvintele nu vor să mă mai asculte.
-
E în regulă! Vom dormi mereu împreună și nu o
spun nici eu ca să grăbesc lucrurile, o spun
pentru că așa îmi doresc să fie.
-
Ah, ce bine că nu am spus vreo prostie. Hihi...
Păi... poate ar trebui să ne grăbim un pic ca să
îmi iau lucrurile... dacă se întoarce Sebastian...
va fi mai complicat.
-
Bine. Voi merge cu tine. Nu o să te las să mergi
singură.