Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 147

- De parcă n-am mai văzut-o! Îi spun în timp ce Gaia întoarce capul și mă privește rușinată. Cemi place să te tachinez. - Răutate! Mi-a fost așa de dor de tine! Zâmbesc în timp ce deschid două valize și le așez pe pat. Haide, te rog, să ne grăbim... nu mă simt în largul meu... - Bine. Mă supun alteței Tale. Ce doriți să împachetez. Mă bufnește râsul... Scuze! Mă pun să împachetez. - Hahaha... Offf... că nu pot să râd cu poftă... mi-e teamă să nu ne prindă Sebastian. Îl privesc cu drag pe Mike care scoate niște tricouri și bluze din dulap și le aranjează migălos în valiză. În două-trei mișcări, închid ambele valize și o iau înainte pe scări. Aproape ajunși la ușă, aceasta se deschide iar Sebastian își face apariția. Inima mi se oprește în loc în momentul în care Mike se oprește și el în spatele meu. Oprirea bruscă a Gaiei mă face să privesc către ușa de la intrare, unde îl văd pe Sebastian care stă precum o