-
Nu sunt îndeajuns de drăguț? Hai lasă fițele
astea de prințesă. Te conformezi. Vei cunoaște
niște oameni interesanți unde mergem și în plus
de asta... am nevoie să fii la brațul meu pentru
întâlnirea asta sau vrei să iau altă domnișoară
cu mine?
-
Eu... nu... dar... bine, am înțeles. Voi fi gata.
Mai e ceva?
-
Nu. Atât am avut să spun. Ne vedem deseară.
-
Bine... te iubesc.
-
Bine. Pa.
Conversația se încheie lăsând în urmă piuitul ritmic
al tonului întrerupt. Mi-aș dori să îmi spună și el ce simte.
De când suntem împreună nu mi-a spus niciodată că mă
iubește. Încerc să simt dacă mă iubește sau nu, dar
câteodată mă îndoiesc. Nu mai pășesc în amfiteatru
așteptând ca sala să se elibereze pentru a-mi lua lucrurile.
Câteodată simt că Sebastian caută doar să mă controleze.
Mereu ajung să fac doar ce dorește el și cu toate astea
sunt atașată de el. Nici eu nu îmi pot explica de cele mai
multe ori de ce. Poate pentru eleganța lui, pentru
inteligența lui sau poate pentru chipul său fermecător. Mă