Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 12

Telefonul se aprinde din senin făcându-mă să tresar. E Sebastian... Dacă nu i-aș răspunde? Dar oare de ce mă sună la ora asta... știe că sunt în timpul cursului. Ar fi mai bine să-i răspund că dupaia se supără. Mă strecor ușor pe marginea amfiteatrului încercând să nu fiu observată de către profesor și ies în hol pentru a răspunde. - Da! S-a întâmplat ceva? - Unde ești? Mai ai treabă? - Păi mai am 3 cursuri după ăsta... eram în timpul cursului. Sebastian, s-a întâmplat ceva? - Mda... Vezi că în seara asta avem planuri, să îmbraci ceva decent. - Ce planuri? Sebastian, ți-am spus că azi mi-am propus să lucrez pe proiectul meu, am un termen limită să știi... puteai să mă anunți din timp. - Uite că nu am putut. Vei avea timp să-ți finalizezi proiectul, acum nu mai vreau să aud comentarii. La ora 8 să fii gata. Vin să te iau direct de la lucru, nu mai am timp să urc. - Sebastian... Te rog să nu-mi mai vorbești așa, nu-mi place! Nu poți fi și tu mai drăguț?